vineri, 15 ianuarie 2010
"All that I'm after is a life full of laughter"
Publicat de
Crisa
la
vineri, ianuarie 15, 2010
0
comentarii
Linkuri de întoarcere către această postare
marți, 24 noiembrie 2009
"Mad at you"
Publicat de
Crisa
la
marţi, noiembrie 24, 2009
1 comentarii
Linkuri de întoarcere către această postare
joi, 12 noiembrie 2009
Fata simpatică a devenit un băieţel haios :))
Am stat eu şi m-am gândit şi am ajuns la concluzia că e păcat să mă enervez zilnic că ba îmi cade prea mult păr, ba că se îngraşă prea repede, ba că n-are nicio formă şi tot aşa. Isterizată de toate aceste probleme, mi s-a pus pata să mă tund. Dar nu oricum, ci scurt.Scurt, scurt, scurt. Şi foarte puţin oameni au fost de acord cu ideea mea. Mi s-a sugerat direct să încerc să iau totul treptat, acum un filat, peste o lună-două încă unul, să nu leşine nimeni de spaimă când mă vede. Iniţial mi-a surâs ideea, mă gândeam să mai tăiem din vârfurile deteriorate, step by step. Dar, pe parcurs, mi s-a pus efectiv pata şi am vrut scurt! Nu numai că 98% dintre oameni au zis că nu e cazul să aleg automutilarea, dar m-am lovit şi de încăpăţânarea tipei la care mă programasem, ba chiar a întregului colectiv care lucra acolo şi, mai mult, nici clientele care se aflau acolo nu erau mai receptive. Una dintre ele m-a sfătuit să mă gândesc bine şi să nu fac acest pas ireversibil pentru pletele mele, de parcă ar fi urmat să taie din părul ei. Buuun. În timp ce aşteptam eu cuminte să îmi vină rândul, Miha, tipa care mă urma să mă tundă, m-a pus să mă uit pe un catalog cu frizuri, sperând că o să-mi placă ceva mai puţin radical şi sălbatic. N-are rost să mai lungesc vorba, ideea e că nu mi-a plăcut nimic, aveam şi eu o fixaţie şi nimic din coafurile alea nu părea suficient de scurt pentru gusturile mele.
Buuun! Şi, după vreo 30-45 de minute de aşteptat a venit şi rândul meu. Şi cum stăteam eu aşa cuminte pe scaun şi aşteptam să înceapă "măcelul", mă întreabă Miha: "Eşti sigură?!? Cât de sigură?! Hai, mă, nu vrei să încercăm altceva? Sigur? SIGUR, SIGUR?" Şi tot aşa.
A încercat, evident, să mă fenteze, dar am făcut pressing om la om :)) şi până la urmă aproape am obţinut ceea ce voiam. Miha ar fi vrut să-mi lase un breton lung, pe diagonală, asimetric, eu nu voiam cu niciun chip breton care să-mi intre în ochi, ba, mai mult, aş fi vrut bretonless, ca să zic aşa. Până la urmă am ajuns la un compromis. Mie îmi place cum a ieşit, deşi aş fi vrut un pic mai scurt. Dar e timp...
Să mai zic de reacţii? Hohote de râs şi caterincă generală, cam astea ar fi. Şi cele mai tari două replici: "Ce-ai păţit, mă?????!??????" (zis aşa cu multă compasiune) şi "Ce dracu' e, mă, în capul tău?!?" (cu oarecare spaimă).
Repet, mie-mi place, restul e mai puţin important, dar amuzant.
P.S.: Tata va fi cel mai încântat de tunsoarea mea, iar mama zice că are nevoie de timp să se obişnuiască :))
Avem şi-o poză before&after! :>
Publicat de
Crisa
la
joi, noiembrie 12, 2009
5
comentarii
Linkuri de întoarcere către această postare
joi, 5 noiembrie 2009
La samba di Dinho!
Publicat de
Crisa
la
joi, noiembrie 05, 2009
1 comentarii
Linkuri de întoarcere către această postare
sâmbătă, 24 octombrie 2009
"Carles no se mueve!"
Îmi plac articolele din presa sportivă din Spania pentru că au ceva... Ceva ce mi-ar plăcea să citesc mai des şi la noi. Au un stil al lor, o formă de a realiza reportaje, de a intervieva, de a prezenta situaţii. Au ... "ceva". Îmi place Mundo Deportivo pentru că îmi place Barca. Şi-mi place să citesc despre lumea lor. Pentru că au personaje, jucători cu personalitate, pentru că au poveşti geniale.Pentru că au legende... Dacă vă plac şi vouă toate astea, citiţi: Puyol, el súmmum de la Masia
"Carles no se mueve. Si él tiene pensado moverse, que se lo vaya sacando de la cabeza. Jugará donde le diga, porque lo hace bien en todas las posiciones" - Pep Guardiola
Publicat de
Crisa
la
sâmbătă, octombrie 24, 2009
0
comentarii
Linkuri de întoarcere către această postare
luni, 21 septembrie 2009
Despre "profesioniştii" de la firma mea de net
Băieţii de la minunata firmă de net la care sunt abonată, ILINK, pe numele ei, s-au gândit că nu m-a mai enervat nimeni de cam multişor şi au tăiat cablul, lăsându-mă cu ochii în soare. Şi, ca să nu mă simt discriminată, au tăiat şi celelalte nşpe alte cabluri ale vecinilor de bloc. Aşa că, dacă ieşi pe balcon un peisaj magnific te întâmpină. Zici că eşti în junglă, iar cablurile par a fi liane. Sper să nu-i vină cuiva ideea să facă pe Tarzan.
Aşa... treaba cu tăiatul cablurilor s-a întâmplat vineri şi azi e luni. Cum probabil aţi ghicit deja, nu au remediat problema. Ideea e că fără net acasă mă simt legată de mâini şi de picioare. Filme la care să mă uit nu am, muzică nu prea mai am de când am făcut ultima dată curăţenie prin calculator, deci vin mai devreme la muncă, plec mai târziu decât obişnuiam. Ah, şi cum nu pot să adorm devreme, mă plictisesc îngrozitor.
Am sunat, am întrebat, am înţeles că e ceva cu infrastructura, cu un contract semnat cu administratorul blocului, cu draci bălţaţi! Nu interesează pe nimeni că unii dintre noi nu vor putea fi acasă când vor binevoi ei să vină să refacă minunatele conexiuni, le-am cerut un număr de telefon la care să le explic băieţilor treaba asta, mi s-a spus că mă vor contacta ei când va fi nevoie. Sunt un om răbdător de felul meu, cu nervii stau cam prost, sper să nu fie nevoie să exemplific.
Ah, în cel mai scurt timp plănuiesc să mă mut la altă firmă de net. Nu de alta, dar mi s-a cam luat ca, o dată pe lună sau cam aşa, să sun la nr. ala special pentru probleme tehnice, să stau să ascult mesajul cretin cum că discuţia va fi înregistrată şi, dacă nu sunt de acord cu asta, să închid şi să le dau un mail. Păi, idioţilor, v-aş da mail, dacă aş avea net. Şi eu tocmai d-asta vă sun, CĂ NU AM! Aşa, şi m-am săturat şi de muzica voastră tâmpită pe care o puneţi la telefon cât stau eu şi aştept să-mi răspundă cineva şi să-mi spună de ce nu merge netul. Că tare ocupaţi sunteţi voi şi n-aveţi timp să preluaţi din prima apelul. Ah, şi să nu uit de sesizările despre care îmi turuiţi de fiecare dată, de discursurile în care îmi explicaţi cât de repede se va rezolva problema şi cam de fiecare dată durează câte o săptămână până vă mişcaţi dosurile. Binenţeles, asta dacă nu cumva problemele cu netul încep vineri după-amiază. Că doar nu sunteţi fraieri să munciţi în weekend....
Aşa... treaba cu tăiatul cablurilor s-a întâmplat vineri şi azi e luni. Cum probabil aţi ghicit deja, nu au remediat problema. Ideea e că fără net acasă mă simt legată de mâini şi de picioare. Filme la care să mă uit nu am, muzică nu prea mai am de când am făcut ultima dată curăţenie prin calculator, deci vin mai devreme la muncă, plec mai târziu decât obişnuiam. Ah, şi cum nu pot să adorm devreme, mă plictisesc îngrozitor.
Am sunat, am întrebat, am înţeles că e ceva cu infrastructura, cu un contract semnat cu administratorul blocului, cu draci bălţaţi! Nu interesează pe nimeni că unii dintre noi nu vor putea fi acasă când vor binevoi ei să vină să refacă minunatele conexiuni, le-am cerut un număr de telefon la care să le explic băieţilor treaba asta, mi s-a spus că mă vor contacta ei când va fi nevoie. Sunt un om răbdător de felul meu, cu nervii stau cam prost, sper să nu fie nevoie să exemplific.
Ah, în cel mai scurt timp plănuiesc să mă mut la altă firmă de net. Nu de alta, dar mi s-a cam luat ca, o dată pe lună sau cam aşa, să sun la nr. ala special pentru probleme tehnice, să stau să ascult mesajul cretin cum că discuţia va fi înregistrată şi, dacă nu sunt de acord cu asta, să închid şi să le dau un mail. Păi, idioţilor, v-aş da mail, dacă aş avea net. Şi eu tocmai d-asta vă sun, CĂ NU AM! Aşa, şi m-am săturat şi de muzica voastră tâmpită pe care o puneţi la telefon cât stau eu şi aştept să-mi răspundă cineva şi să-mi spună de ce nu merge netul. Că tare ocupaţi sunteţi voi şi n-aveţi timp să preluaţi din prima apelul. Ah, şi să nu uit de sesizările despre care îmi turuiţi de fiecare dată, de discursurile în care îmi explicaţi cât de repede se va rezolva problema şi cam de fiecare dată durează câte o săptămână până vă mişcaţi dosurile. Binenţeles, asta dacă nu cumva problemele cu netul încep vineri după-amiază. Că doar nu sunteţi fraieri să munciţi în weekend....
Publicat de
Crisa
la
luni, septembrie 21, 2009
6
comentarii
Linkuri de întoarcere către această postare
duminică, 13 septembrie 2009
Pentru că merit!
Revin în forţă cu o informaţie de ultimă oră: Dragi prieteni, stimaţi pretendenţi... şi mai ales tu, MAMĂ, eşti atentă, da? În cazul în care mai avea cineva vreun dubiu, am confirmarea: nu mă voi mărita niciodată. Pe cuvânt! Mi-au spus şi oamenii ăştia de la hotcity.ro. Pentru mine e clar, acum sper că o să vă împăcaţi şi voi cu ideea. So, rezultatul testului pe care l-am făcut sună aşa:

Ai merita sa te mariti?
Ai scapat.
Nu o sa te mariti niciodata, felicitari. Vei putea veni acasa la orice ora si nu o sa fie nimeni sa te bata la cap vorbindu-ti. Sandvisurile vor fi in frigider unde le-ai lasat de dimineata. Camera single din hotelurile unde iti faci vacantele va fi toata numai a ta. Ai scapat de telefoane din partea familiei care sa iti spuna la multi ani si nimeni nu va trage de tine sa ciocnesti sampanie de revelion. Vei fi complet libera. Si toate astea, pentru ca meriti!
Publicat de
Crisa
la
duminică, septembrie 13, 2009
8
comentarii
Linkuri de întoarcere către această postare
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)

